În mod prioritar, Vechiul Testament este cartea poporului evreu. Toate cãrtile lui trebuiesc judecate prin prisma existentei si destinului acestui popor de exceptie. Cartea Genezei ne-a arãtat coordonatele cosmice si terestre în care a apãrut acest neam. Capitolul 11 din cartea Genezei este pragul de debut al poporului Israel. Dumnezeu însusi intervine în istorie si-l cheamã pe Avram din cetatea pãgînã Ur, aflatã în Caldeea, la vãrsarea Tigrului si Eufratului în golful Persic. Ales de gestul suveran al lui Dumnezeu, acest Avram devine Avraam, tatãl unei mari multimi (Gen. 17:5), si strãmosul tuturor evreilor. Finalul cãrtii Geneza îi gãseste pe urmasii acestui foarte important personaj istoric pãrãsind temporar Canaanul spre a se muta în Egipt.

Cartea Exodul ne aratã cum familia celor 12 semintii ale lui Iacov, nepotul lui Avraam creste numeric depãsind stadiul unui simplu grup etnic si devine un popor care stîrneste teama egiptenilor. Citim apoi cum Dumnezeu însusi intervine cu mînã tare în Egipt spre a-l determina pe Faraon sã-i lase pe evrei sã plece spre a se întoarce înapoi în tara promisã lui Avraam, tara Canaanului. Dupã iesirea din Egipt, Dumnezeu dã acestui popor un cod de legi teocratice în virtutea cãruia „Elohim" Dumnezeul cel atotputernic, devine Iehova, Dumnezeul evreilor. Israelul îsi întãreste statutul de popor ales si îsi însuseste o viatã culticã corespunzãtoare. Leviticul redã amãnuntit prevederile morale, sociale si ceremoniale ale codului teocratie de legi date evreilor. Cartea Numeri, la care am ajuns acum, cuprinde încã o etapã în drumul împlinirii fiintei nationale evreiesti. Poporul format în Egipt si cãruia i s-a dat în pustie o Constitutie, este acum în drum spre vatra în care-si va aseza copiii. Dumnezeu îi conduce înainte ca sã le dea Canaanul. Se vor lãsa ei condusi de Dumnezeu în aceastã tarã nouã si prosperã, dar necunoscutã si potential pericuIoasã? Aceasta este întrebarea la care rãspunde continutul acestei cãrti.

Titlul: Evreieste, cartea se numeste: „În pustie". Cei 70 de învãtati care au tradus Biblia din ebraicã în greceste la Alexandria în Egipt, au numit-o în Septuaginta: „Aritmoi", numãrãtorile. Titlul din limba românã vine din traducerea latinã în care aceastã carte se numeste chiar asa: „Numeri".

Autorul: Toatã lumea este unanimã în pãrerea cã autorul cãrtii este Moise.

Data scrierii: Probabil între anii 1450-1410 î.Cr.

Contextul istoric: La o lunã si jumãtate dupã clãdirea Cortului are loc cea dintîi numãrãtoare a poporului (Numeri 1:1- 4:49). Acest recensãmînt a fost necesar pentru a determina capacitatea militarã a natiunii si pentru a rîndui asezarea taberei lui Israel în jurul clãdirii Cortului. Fãrã nici o îndoialã cã numãrãtoarea a fost necesarã si pentru reglementãrile administrative si economice. Multimea de peste douã milioane de persoane avea nevoie de putinã ordine si disciplinã economicã si administrativã. Apoi urmeazã marea tragedie: poporul refuzã sã se încreadã în Dumnezeu pentru cucerirea Canaanului si Dumnezeu hotãrãste sã-i rãtãceascã prin pustie timp de 40 de ani. Dupã aceastã perioadã are loc cea de a doua numãrãtoare (Num. 26:1- 65). Toatã multimea celor ce trecuserã de 20 de ani cu prilejul neascultãrii, pieriserã deja în pustie. Numai Iosua si Caleb au fost crutati. Ei vor conduce de acuma poporul. Au loc ultimele pregãtiri înainte de a trece la cucerirea tãrii. Poporul adunat la Cades este numãrat încã o datã. Numãrul lor este aproximativ egal cu numãrul celor ce, cu 40 de ani în urmã, fuseserã scosi din Egipt.

Tema cãrtii: Cineva a zis cã: (1) în Geneza vedem ruina omului, (2) în Exodul vedem rãscumpãrarea omului, (3) în Levitic vedem închinãciunea omului, iar (4) în Numeri vedem omul în umblarea lui cu Domnul. si numãrãtorile si pribegia timp de 40 de ani prin pustie sustin acest punct de vedere.

Lectia principalã din cartea Numeri este cã poporul lui Dumnezeu trebuie sã umble prin credintã dacã vrea sã înainteze. Pentru a sublinia acest adevãr, textul relateazã abateri de la aceastã regulã si sfîrsitul lor tragic: neascultarea întregului popor (Num. 11:1), neascultarea lui Aaron si Maria (Num. 12:1, 9-10), refuzul de intra în tara promisã (Num. 14:2-3, 26-30), neascultarea lui Moise (Num. 20:12), idolatria poporului (Num. 25:3, 8-9). În ciuda acestor greseli ale poporului, Dumnezeul legãmîntului fãcut cu ei i-a purtat cu credinciosie avînd grijã în mod miraculos de ei în cei 40 de ani de pribegie în pustie si i-a fãcut sã ajungã în final în binecuvîntatã tarã a Canaanului.

Noul Testament preia lectia neascultãrii din cartea Numeri si o foloseste pentru a imprima crestinilor o viatã de credintã si de deplinã ascultare fatã de Domnul (Ioan 3:14; l Cor. 10:1-12; 2 Petru 2:l5-16; Apoc. 2:14; Iuda 11)

Continutul cãrtii: Asezarea continutului acestei cãrti este unicã în felul ei si, o datã înteleasã, ne va ajuta sã pãstrãm foarte usor în memorie evenimentele cãrtii. De la o primã privire observãm cã avem de a face cu douã generatii de oameni: cea dintîi, care iesise din Egipt dar care avea sã piarã în pustie, si cea de a doua, care s-a nãscut în pustie si avea sã cucereascã Canaanul. Primele 14 capitole trateazã problema primei generatii, ultimele 16 capitole istorisesc ceea ce s-a întîmplat cu generatia nãscutã în pustie, iar între ele existã grupul capitolelor 15-20 în care aflãm ceea ce s-a întîmplat pe drumurile pustiei în acea perioadã de tranzitie de 40 de ani. De unde stim cã de la capitolul 21 începe relatarea evenimentelor din viata generatiei nãscute în pustie? Textul din Num. 33:38 ne spune cã moartea lui Iosua descrisã în Num. 20:22-29 s-a petrecut: „în al patruzecilea an dupã iesirea copiilor lui Israel din tara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintîi zi a lunii".

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Cartea Numeri mai poate fi numitã si „cartea cãlãtoriilor si popasurilor" (Num. 33:1-2) sau „cartea cîrtirilor" (Num. 11:1, 4; 12:2; etc. Ps. 95:10). Cel mai cunoscut pasaj al cãrtii este întîmplarea cu sarpele de aramã (Num. 21:4-9) pe care o preia Domnul Isus în Ioan 3:14-17 aplicînd-o la propria Lui rãstignire pentru mîntuirea lumii. Alte tipuri care îl prevestesc pe Cristos sînt: stînca lovitã (Num. 20:7-11) si cetãtile de scãpare (Num. 35).

Insuficienta asezãmintelor Vechi Testamentale pentru mîntuire este ilustratã profetic de evenimentele petrecute în Num. 20. În acest unic capitol ne întîlnim cu moartea Mariei, cu pãcatul lui Moise si cu moartea lui Aaron. Maria este reprezentativã pentru oficiul profetiei, Aaron este reprezentantul preotiei Vechi Testamentale, iar Moise este prin excelentã reprezentantul Legii. Nici unul dintre acesti trei oameni nu a putut intra în tara promisã. Aceastã misiune a fost pãstratã pentru Iosua, care în nume si misiune este un reprezentant al Cãpeteniei mîntuirii noastre: Domnul Isus Cristos.

SCHITA CÃRTII

I. CEI IESITI DIN EGIPT 1-14
a. Numãrarea Israelitilor, 1:1-4:49
b. Pozitia semintiilor în tabãrã, 2:1-34
c. Pozitia si slujbele levitilor, 3:1-4:49

SFINTIREA POPORULUI
a. Prin izgonirea celor necurati, 5:1-4
b. Prin despãgubirea pentru furt, 5:4-10
c. Prin clarificãri în cãsnicie, 5:11-31
d. Prin legea Nazireatului, 6:1-21
e. Prin binecuvîntarea poporului, 6:22-27
f. Prin darurile cãpeteniilor, 7:1-89
g. Prin închinarea levitilor, 8:1-26
h. Prin tinerea Pastelor, 9:1-14
i. Prin cãlãuzirea divinã, 9:15-10:10 P

PLECAREA DIN SINAI
a. Începutul cãlãtoriei, 10:11-28
b. Socrul lui Moise, 10:29-36
c. Începutul cîrtirilor, 11:1-3
d. Cîrtirea poporului, 11:4-35
e. Cîrtirea Mariei, 12:1-16

ISCODIREA TÃRII
a. Trimiterea celor 12 iscoade, 13:1-20
b. Iscodirea tãrii, 13:21-25
c. Raportul iscoadelor, 13:26-33
d. Necredinta poporului, 14:1-10
e. Mînia lui Dumnezeu, 14:11-12
f. Mijlocirea lui Moise, 14:13-19
g. Pedepsirea celor necredinciosi, 14:20-38
h. Pedepsirea celor neascultãtori, 14:39-45

II. 40 DE ANI ÎN PUSTIE 15-20
a. Legi asupra jertfelor, 15:1-21
b. Pãcatele fãrã voie, 15:22-31
c. Cãlcarea Sabatului, 15:32-36
d. Ciucurii de la vesminte, 15:37-41

CONTESTAREA SI CONFIRMAREA PREOTIEI
a. Core, Datan si Abiram, 16:1-50
b. Toiagul lui Aaron, 17:1-13
c. Responsabilitãtile preotilor, 18:1-7
d. Privilegiile preotilor, 18:8-32
e. Vaca rosie, apa de curãtie, 19:1-22

MARIA, MOISE, AARON
a. Moartea Mariei, 20:1
b. Pãcatul lui Moise, 20:2-13
c. Împotrivirea Edomitilor, 20:14-21
d. Moartea lui Aaron, Eleazar, 20:22-29

III. CEI NÃSCUTI ÎN PUSTIE 21-36
a. Înfrîngerea si biruinta de la Arad, 21:1-3
b. sarpele de aramã, 21:4-9
c. Alte cãlãtorii, 22:10-35

BALAAM, PROFETUL VRÃJITOR
a. Balaac trimite dupã Balaam, 22:1-14
b. Mãgãrita lui Balaam, 22:15-41
c. Balaam binecuvînteazã, 23:1-30
d. Balaam confirmã binecuvîntarea, 24;1-14
e. Steaua lui Iacov, 24:15-25
f. siretlicul lui Balaam, 25:1-15 (31:16)
g. Omorîrea Madianitilor, 25:16-18

O NOUÃ NUMÃRÃTOARE
a. A doua numãrãtoare, 26:1-65

REPETAREA UNOR LEGI
a. Lege asupra mostenirii, 27:1-11
b. Iosua, urmasul lui Moise, 27:12-23
c. Jertfa zilnicã, 28:1-15
d. Jertfe de Paste, 28:16-25
e. Jertfele de Rusalii, 28:26-31
f. Jerfe în ziua trîmbitei, 29:1 -6
g. Jertfe pentru ziua ispãsirii, 29:7-11
h. Jertfe pt. sãrbãtoarea corturilor, 29:12-40
i. Lege asupra juruintelor, 30:1-2
î. Juruinta femeilor, 30:3-16

BIRUINTA ASUPRA MADIANITILOR
a. Lupta, 31:1-24
b. Împãrtirea prãzii, 31:25-54

TARA DE DINCOLO DE IORDAN
a. Ruben si Gad aleg Galaadul, 32:1-32
b. Cucerirea Galaadului, 32:33-42

RECAPITUALREA CÃLÃTORIILOR
a. Din Egipt pînã la Sinai, 33:15
b. De la Sinai pînã la Cades, 33:16-36
c. De la Cades la cîmpia Moabului, 33:37-49

VOIA DOMNULUI PENTRU CANAAN
a. Canaaniti trebuiesc nimiciti, 33:50-56
b. Hotarele Canaanului, 34:1-29
c. Cetãtile Levitilor, 35:1-8
d. Cetãtile de scãpare, 35:9-34
e. Mostenirea femeilor, 36:1-13