Titlul: Cartea se numeste în original: „Iouda" - „Iuda", dupã numele celui ce a scris-o.

Autorul: Numele celui care a scris-o este dat chiar în continutul cãrtii (v.1). Acest Iuda a fost un alt frate al Domnului Isus (Mat. 13:55; Marcu 6:3). El nu se considerã în numãrul celor 12 apostoli (Iuda 17), ci se prezintã ca „frate al lui Iacov" (Iuda 1). În mod obisnuit, în vremea aceea o persoanã se identifica pe sine dupã numele tatãlui sãu. Motivul pentru care Iuda a fãcut exceptie de la regula aceasta a fost probabil dublu: (1) din modestie si respect, el n-a vrut sã facã aluzie la relatia lui de familie cu Isus Cristos, si (2) el crede cã poate fi identificat foarte bine în functie de relatia cu Iacov, fratele sãu mai mare care ajunsese între timp unul dintre liderii proeminenti în Biserica din Ierusalim.

Data: Epistola a fost scrisã probabil cîndva în perioada cuprinsã între anii 65-80 d.Cr. Erezia pe care o combate Iuda a apãrut în Biserica primarã destul de repede si a fost combãtutã cu putere de Pavel, Ioan si Petru. De fapt, epistola lui Iuda poate fi consideratã ca o reluare a celei de a doua epistole a lui Petru. Între 2 Petru 2:1-22 si Iuda 4-18 existã o asemãnare imposibil de trecut cu vederea. Probabil cã Iuda a avut de confruntat aceleasi probleme ca si Petru si s-a folosit de epistola si autoritatea apostolului pentru a-si întãri si mai mult punctul de vedere.

Contextul scrierii: În timp ce Iuda se pregãtea sã le scrie fratilor despre mîntuire, el se vede silit sã-si schimbe subiectul pentru a combate activitatea si învãtãtura unui grup de oameni plini de vicii, care circulau prin Biserici si cãutau „sã schimbe în desfrînare harul lui Dumnezeu" (Iuda 3-4). Nu este greu sã recunoastem în acest grup de prooroci mincinosi pe „amãgitorii" pe care-i prevestise Petru (2 Petru 2:1) si pe care-i combãtuse cu atîta putere Ioan (vezi 1 Ioan). Aparent acesti învãtãtori mincinosi cãutau sã-i convingã pe cei credinciosi cã harul iertãrii se întinde nu numai în trecut, dar si în prezent. Ei considerau mîntuirea ca pe un fel de pasaport spre lumea trãirii în pofte si pãcate. Ei negau dumnezeirea lui Cristos si reduceau crestinismul la o sumã de cunostinte teoretice fãrã legãturã cu viata de toate zilele.

Continutul cãrtii: Cine citeste aceastã epistolã îsi dã repede seama cã Iuda scrie prin excelentã evreilor. Multimea de citate si exemple din Vechiul Testament se succed fãrã nici o lãmurire suplimentarã, indicînd faptul cã Iuda presupunea cã cititorii lui sînt de mult familiarizati cu istoria Israelului si cu continutul Scripturilor.

Iuda le aminteste crestinilor felul în care s-a purtat Dumnezeu în trecut cu necredinciosul Israel, cu îngerii neascultãtori, cu orasele pãcãtoase Sodoma si Gomora si cu aceeia care, asemenea lui Cain, Balaam si Core, s-au rãzvrãtit împotriva Domnului (Iuda 5, 6, 7, 8-10, 11). Dupã un scurt pasaj în care descrie imoralitatea acestor prooroci mincinosi, Iuda încheie scurta lui epistolã printr-un avertisment fierbinte, printr-o chemare urgentã la statornicie (Iuda 12-19, 20-23) si printr-una din cele mai frumoase benedictii din Biblie (Iuda 24-25).

SCHITA CÃRTII

Introducere, 1-2

I. ATACUL DUSMANILOR
a. Urgenta apelului din epistolã, 3
b. Doctrina învãtãtorilor mincinosi
- schimbã harul în desfrînare, 4
- tãgãduiesc dumnezeirea lui Cristos, 4

c. Soarta învãtãtorilor mincinosi Exemplul
Îngerilor cãzuti, 6
Exemplul Sodomei si Gomorei, 7-8

d. Metoda învãtãtorilor mincinosi
- pîngãresc trupul, 8
- batjocoresc dregãtoriile, 8-10
Exemplul lui Cain, 11
Exemplul lui Balaam, 11
Exemplul fiilor lui Core, 11

e. Falsitatea învãtãtorilor mincinosi

sase metafore care condamnã:
- ca niste stînci ascunse, 12
- ca niste nori fãrã apã, 12
- ca niste pomi tomnatici fãrã rod, 12
- ca niste pomi dezrãdãcinati, 12
- ca niste valuri înfuriate ale mãrii, 13
- ca niste stele rãtãcitoare, 13

f. Iminenta lor pedepsire
Profetia patriarhului Enoh, 14-16

II. LUPTA CELOR CREDINCIOSI
a. A fost vestitã de apostoli, 17-19

b. Trebuie practicatã de credinciosi
- ”ziditi-vã sufleteste", 20
- „rugati-vã prin Duhul", 20
- „tineti-vã în dragostea lui Dumnezeu", 21
- „asteptati îndurarea Domnului nostru", 21
- „mustrati pe cei ce se despart de voi", 22
- „cãutati sã mîntuiti pe unii", 23
- „feriti-vã de compromisuri cu pãcatul", 23

III. NÃDEJDEA CELOR CREDINCIOSI
a. Dumnezeu poate sã-i pãzeascã, 24-25