Cartea profetului Iona a fost cea mai batjocoritã carte a Bibliei. Elementele de interventie supranaturalã din continutul ei au fost tinta ironiilor si discreditãrilor din partea oamenilor de pseudo-stiintã. Cei care au cercetat însã cu atentie si cu credintã aceastã carte o aseazã printre cele mai frumoase cãrti care s-au scris cîndva.

Titlul: Cartea poartã numele autorului ei. „Iona" se traduce prin „porumbel", un nume potrivit pentru un crainic divin destinat sã fie purtãtor de vesti cãtre oameni.

Autorul: Iona, fiul lui Amitai, s-a nãscut în Gat-Hefer, o cetate aflatã la 5 kilometri nord de Nazaretul Galileii. Singura referintã despre el pe care o mai gãsim în Vechiul Testament este un text din 2 Împãrati 14:25.

Data: Textul din 2 Împãrati fixeazã activitatea proorocului Iona în timpul domniei lui Ieroboam al doilea (782-735 î.Cr.). Iona a fost un urmas al profetului Elisei si un precursor al profetilor Amos si Osea.

Contextul istoric: Timpul în care a trãit Iona a fost un timp de relativã prosperitate în Israel. Imperiul Asirian intrase pentru o vreme în declin, astfel cã Ieroboam al doilea a recucerit unele teritorii si a reîntors bunãstarea în tarã. Teama de cruzimea si puterea asirianã persista totusi în întreaga lume civilizatã de atunci.

Continutul: Cine citeste pentru prima datã cartea lui Iona îsi pune foarte repede întrebarea: „Este aceastã carte înregistrarea unei întîmplãri reale sau este o alegorie poeticã?" Pentru noi, autoritatea comentariului pe care-l face Domnul Isus despre cartea lui Iona este de ajuns sã ne convingã cã Iona a existat în realitate si cã pãtania lui a fost realã: „Un neam viclean si preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decît semnul proorocului Iona. Cãci, dupã cum Iona a stat trei zile si trei nopti în pîntecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti în inima pãmîntului" (Matei 12: 29-40). Cineva va putea spune cã Domnul a citat aceastã întîmplare tot asa cum citeazã cineva o ilustratie dintr-o carte de fictiune ca sã exemplifice un lucru real, dar aceastã neîncredere în realitatea istoricã a întîmplãrii este spulberatã de un alt comentariu al Domnului: „Bãrbatii din Ninive se vor sculã, în ziua judecãtii, alãturi de neamul acesta, si-l vor osîndi, pentru cã ei s-au pocãit la propovãduirea lui Iona; si iatã cã aici este Unul mai mare decît Iona" (Luca 11:32; Matei 12:41).

Multi s-au poticnit pentru cã în cartea lui Iona scrie cã profetul a fost înghitit de un peste mare si cã a iesit de acolo dupã trei zile viu. Arhivele navale dau însã dovezi clare cã astfel de întîmplãri sînt posibile si cã s-au repetat chiar de mai multe ori în decursul vremii. Ziarul „Daily Mail", apãrut la Londra în 14 Decembrie 1928, descrie dimensiunile unui soi de peste marin adus împãiat la o expozitie. Oamenii erau îndemnati sã urce o scarã si sã se catere prin gura pestelui în stomacul lui spatios.

Sir Francisc Fox scrie în cartea sa: „63 de ani de inginerie" despre cazul unui casalot în stomacul cãruia s-a gãsit scheletul unui rechin lung de nu mai putin de 5 metri.

Domnul M. de Parville, editorul stiintific al ziarului francez „Journal de debats", povesteste cum, în timpul vînãrii unui casalot, doi marinari au cãzut în apa oceanului. Unul a fost salvat, în timp ce celãlalt dispãruse fãrã urmã. Cînd au reusit sã tragã în sfîrsit uriasul casalot pe punte si i-au despicat stomacul, spintecãtorii l-au gãsit înãuntru pe Bartley, marinarul dispãrut. Pielea lui fusese arsã de acidul sucului gastric, dar el si-a revenit repede la viatã. Medicul a constatat cã Bartley lesinase de fricã, nu din pricina lipsei de aer.

În luna Noiembrie, ziarul „Mail" din Madras, India, relata despre prinderea unui rechin de dimensiuni uriase în pîntecele cãruia a fost descoperit scheletul unui om si hainele care-i atîrnau încã pe oase. S- a fãcut precizarea cã rechinul fusese prins la 50 de kilometri de Bombei, iar victima fusese probabil unul dintre cei dispãruti recent într-un taifun.

Exemplele ar putea continua, dar ce rost au ele în contextul unor afirmatii atotsuficiente ale Domnului Isus Cristos, stîlpul si temelia adevãrului?

Revenind la cartea lui Iona, este bine sã spunem cã ea ne vorbeste despre douã teme paralele: (1) un profet aflat în scoala lui Dumnezeu si (2) un Dumnezeu cãruia îi place sã se îndure de oameni.

Întîmplarea este simplã, dar grãitoare: Iona este trimis cu un mesaj de pocãintã la cetatea pãgînã Ninive. Profetul cunostea însã rãutatea asirienilor si pericolul potential pe care-l constituiau ei pentru evrei (Isaia profetise cu aproximativ 30 de ani mai înainte despre nenorocirile pe care asirienii le vor aduce asupra celor din Israel - Isaia 7:17-25) si din aceastã cauzã el refuzã sã plece la Ninive si fuge „departe de fata Domnului" cu o corabie care se îndrepta spre Tars. Dumnezeu îl opreste din fuga lui rãzvrãtitã prin intermediul unei furtuni stîrnitã pe mare, trimite un peste sã-l scape pe Iona de la înec si sã-l întoarcã pe tãrmul mãrii si-l trimite pe profet a doua oarã la Ninive. Rezultatul propovãduirii lui Iona este pocãinta ninivenilor, dar si mînia profetului, care-i vede pe dusmanii poporului sãu scãpati de pedeapsa divinã. Urmeazã o lectie plinã de tact pe care Dumnezeu i-o dã lui Iona, ca sã-l facã sã cunoascã ceva din dragostea pe care Creatorul o simte pentru toate creaturile Sale. Nationalismul profetului este înnecat în imensitatea iubirii divine. Iona acceptã noua revelatie a lui Dumnezeu si se asterne la scris pentru a ne lãsa nouã aceastã extraordinarã lectie de disciplinare a unui profet, care si-a iubit prea mult neamul si prea putin pe Dumnezeul sãu si pe oamenii din popoarele înconjurãtoare.

Cele 4 capitole ale cãrtii sînt tot atîtea scene care ar putea purta niste titluri de sine stãtãtoare: (1) Iona si furtuna, (2) Iona si pestele, (3) Iona si orasul Ninive si (4) Iona si Domnul. Rînd pe rînd îl vedem pe Iona fugind departe de fata Domnului, rugîndu-se Domnului, predicînd în numele Domnului si învãtînd de la Domnul. Cele 4 capitole ne aratã succesiv: neascultarea, recuperarea, folosirea si educarea lui Iona.

Cuvinte cheie sl teme caracteristice: Existã 5 lucruri pe care le foloseste Dumnezeu pentru educarea spiritualã a profetului:

(1). furtuna stîrnitã pe mare, (Iona l:4)
(2). un peste mare, (Iona 1:17)
(3). umbrarul de curcubete, (Iona 4:6)
(4). un vierme mic, (Iona 4:7)
(5). un vînt uscat si firbinte din rãsãrit, (Iona 4:8)

Pãtania lui Iona intrã în categoria „tipurilor" profetice. Iona simbolizeazã trei lucruri:

a. Destinul si atitudinea Israelului în planul lui Dumnezeu de mîntuire a întregii lumi. În peripetiile lui Iona vedem simbolic peregrinãrile evreilor. si ei au fost neascultãtori de Dumnezeu în împlinirea chemãrii lor de a fi lumina neamurilor. si ei au cautat scãpare printre neamuri. si ei au adus nenorocirea asupra neamurilor, asa cum Iona a atras furtuna asupra marinarilor. si ei L-au vestit pe Dumnezeul lor în mijlocul crizelor produse între neamuri, tot asa cum Iona L-a vestit pe Dumnezeu marinarilor. si ei au fost pedepsiti de neamuri fiind considerati mereu un fel de pricinã a tuturor rãutãtilor si calamitãtilor. si ei au fost pãstrati în mod miraculos de Dumnezeu. si ei îsi vor relua curînd misiunea lor, care va produce pocãinta si mîntuirea neamurilor (Zaharia 8:13, 20 si mai ales 23: „În zilele acelea, zece oameni din toate neamurile vor apuca pe un iudeu de poala hainei, si-i vor zice: „Vrem sã mergem cu voi; cãci am auzit cã Dumnezeu este cu voi.")

b. Înmormîntarea si învierea Domnului Isus. Lucrul acesta s-a vãzut clar în declaratiile Domnului Isus înregistrate de Evanghelii. De ce a trebuit ca Iona sã stea neapãrat trei zile si trei nopti în pîntecele pestelui? Pentru cã atît era plãnuit sã stea Domnul Isus în mormînt înainte de înviere.

c. Viata si propovãduirea Domnului Isus însusi. Textul din Evanghelia lui Matei ne spune cã Iona a fost un semn pentru Niniveni. Fãrã îndoialã cã el le-a spus ceva despre fuga lui de Domnul si de întîmplarea cu pestele. Se prea poate cã pielea de pe trupul lui sã fi vorbit de la sine dovedind veridicitatea spuselor profetului. Impresia pe care a produs-o Iona asupra poporului din Ninive a fost coplesitoare. Tot asa si Domnul Isus este astãzi un semn pentru mîntuirea neamurilor.

Mesajul peste veacuri: Capitolul 4 al cãrtii este si momentul ei culminant. Pentru cititorul neavizat, cartea lui Iona se întrerupe abrupt si nenatural. Pentru cel familiarizat cu tehnica literaturii ebraice însã stie cã versetele din final sînt de fapt tema întregii cãrti si cã de fapt pentru enuntarea lor a fost clãdit întregul esafodaj al cãrtii:

„tie îti este milã de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudã si pe care nu tu l-ai fãcut sã creascã, ci într-o noapte s-a nãscut si într-o noapte a pierit. si Mie sã nu-Mi fie milã de Ninive, cetatea cea mare, în care se aflã mai mult de o sutã douãzeci de mii de oameni, care nu stiu sã deosebeascã dreapta de stînga lor, afarã de o multime de vite!" (Iona 4:10-11).

Aceastã descoperire a lãuntrului inimii lui Dumnezeu se ridicã mai sus decît majoritatea documentelor sfinte din arhivele evreilor, atingînd culmea Nou Testamentalã a afirmatiei din Ioan 3:16:

„Fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Sãu Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viata vesnicã".

În misiunea lui Iona recunoastem prefatarea misiunii pe care o vor avea peste veacuri ucenicii Domnului Isus:

„Mergeti în toatã lumea si propovãduiti Evanghelia la orice fãpturã. Cine va crede si se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede va fi osîndit" (Marcu 16:15-16).

SCHITA CÃRTII

I. FUGA LUI IONA
a. Motivele fugii lui, 1:1-2
b. Itinerarul fugii lui, 1:3
c. Rezultatul fugii lui, 1:4-17

II. RUGÃCIUNEA LUI IONA
a. Continutul rugãciunii lui, 2:1-9
b. Consecinta rugãciunii lui, 2:10

III. PREDICA LUI IONA
a. Trimiterea divinã, 3:1-3
b. Mesajul predicat de Iona, 3:4
c. Efectul predicãrii lui Iona, 3:5-10

IV. LECTIA PRIMITÃ DE IONA
a. Nemultumirea lui Iona, 4:1-3
b. Explicatia pe care i-o dã Domnul, 4:4-11