Titlul: În originalul grec, cartea poartã titlul: „Kata Ioannen" - „dupã Ioan".

Autorul: Despre Ioan stim cã a fost fiul lui Zebedei si frate cu Iacov, împreunã se ocupau cu pescuitul si s-au întîlnit pentru prima datã cu Domnul Isus pe malul mãrii, pe cînd îsi cîrpeau mrejele (Matei 4:21; Marcu 1:19). Ioan a avut toatã viata lui o relatie deosebitã cu Simon Petru, pe care l-a cunoscut încã dinainte de a deveni ucenic al Domnului Isus. Luca 5:10 ne spune cã ei pescuiau împreunã. Probabil cã Petru era încã de pe atunci un om pe care vîrsta si mai ales personalitatea l-au ajutat sã ocupe o pozitie de lider între ceilalti. Marcu ne spune cã acesti pescari aveau deja creiatã între ei o oarecare intimitate:

„Dupã ce a iesit din sinagogã, a intrat împreunã cu Iacov si Ioan în casa lui Simon si a lui Andrei" (Marcu 1:29). Pe Ioan si Petru îi întîlnim apoi împreunã în grupul restrîns de ucenici pe care i-a luat Domnul Isus cu Sine peste tot (Petru, Iacov si Ioan sînt împreunã cu Isus pe Muntele schimbãrii la fatã, în grãdina Ghetimani, etc.). Tot împreunã sînt trimisi sã pregãteascã Pastele înainte de rãstignirea Domnului (Luca 22:8), împreunã se duc în curtea Marelui Preot (Ioan 18:16), împreunã îi vedem fugind la mormînt sã verifice învierea (Ioan 20:1-10) si tot împreunã îi gãsim dupã înãltarea lui Isus la cer, în activitãtile Bisericii primare (Fapte 3:1). Cei doi fuseserã tovarãsi în meseria de pescari si Mîntuitorul i-a transformat în „pescari de oameni" (Marcu 1:17).

Înainte de a deveni ucenic al lui Isus, Ioan a fost ucenic al lui Ioan Botezãtorul (Ioan l:35-40).

Continutul cãrtii: Spre deosebire de ceilalti trei Evanghelisti care s-au strãduit sã astearnã pe hîrtie viata Domnului Isus într-o ordine oarecum cronologicã, Ioan porneste în scrierea Evangheliei sale de la cu totul alte premize.

Evanghelia lui este gînditã ca o necesarã „completare" a celorlalte trei. Cu sigurantã cã ati remarcat faptul acesta. Primii Evanghelisti ne-au lãsat scris de unde a venit Isus, în ce sãtuc a fost nãscut, care i-au fost pãrintii, copilãria, peregrinãrile, peripetiile, lucrãrile, moartea si învierea, dar, concentrîndu-se preponderent asupra a ceea ce a fãcut Domnul Isus, ei nu ne-au spus destul despre cine a fost de fapt El. Supravietuind ca longevitate tuturor celorlalti apostoli, si ajungînd sã trãiascã într-o epocã în care divinitatea, nu istoricitatea lui Cristos era contestatã, Ioan s-a apucat sã scrie cãutînd sã-si convingã cititorii cã: „Isus este" nu numai fiul Mariei si al lui Iosif, ci si „Cristosul, Fiul lui Dumnezeu". Numai un astfel de Isus a putut aduce oamenilor mîntuirea: „si crezînd, sã aveti viata în Numele Lui" (Ioan 20:31)

Acesta este punctul central în care Ioan se deosebeste de ceilalti Evanghelisti. Cei trei îl prezintã pe Isus, el merge mai departe si-L interpreteazã pe Isus. Ei ni-L prezintã pe Domnul din afarã, Ioan pãtrunde mai adînc si ni-L aratã asa cum era pe dinãuntru. Cei trei subliniazã „omenescul" din viata lui Isus, Ioan ne descopere „divinul" din fiinta si lucrãrile Lui. Sinopticii sînt concentrati asupra faptelor, Ioan ne lãmureste doctrinele.

Aceste caracteristici care ne coboarã în intimitatea fiintei Domnului Isus sînt factorii care ne fac sã „simtim" Evanghelia lui Ioan mai „diferit" decît pe celelalte Evanghelii. Comentariile asezate de Ioan în jurul „rostirilor" Domnului Isus sînt adevãrate studii care s-ar cere examinate cu cea mai mare atentie, dar de care nu ne putem ocupa în spatiul restrîns al acestei introduceri.

Cuvinte cheie si teme caracteristice: O altã nestematã a Evangheliei lui Ioan este asezarea întregului plan al mîntuirii într-o secventã de sapte miracole succesive sãvîrsite de Domnul Isus. Evanghelistul ne avertizeazã cã el nu a avut intentia sã scrie tot ceea ce stie, ci cã a „ales" anumite întîmplãri ca sã ne ajute „sã credeti cã Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu; si crezînd, sã aveti viata în Numele Lui"(Ioan 20:30-31)

1.- Schimbarea apei în vin (Ioan 2)
- „efectul primirii Cuvîntului într-o inimã de piatrã" (25)

2.- Vindecarea fiului unui slujbas (Ioan 4)
- „acceptarea prin credintã" (4:50)

3.- Vindecarea ologului (Ioan 5)
- „un rãspuns pozitiv la porunca divinã" (5:8)

4. - Înmultirea plinilor (Ioan 6)
- „sãvârsirea mîntuirii" (6:32-33)

5.- Umblarea pe mare (Ioan 6)
- „un ajutor dincolo de puterile umane" (6:21)

6.- Vindecarea unui orb din nastere (Ioan 9)
- „vedere nouã într-o lume nouã" (9:3)

7. - Învierea lui Lazãr (Ioan 11)
- „nemuritor prin Isus Cristos" (11:25)

Primele trei sînt ilustratii pentru conditiile mîntuirii, ultimele trei sînt consecintele mîntuirii în viata celui credincios, iar cea de a patra este cheia întregii misiuni a lui Cristos. Pentru a întelegere mai bunã a Evangheliei lui Ioan, vã îndemnãm sã cititi si comentariile fãcute epistolelor scrise de el.

Schita generalã a Evangheliei lui Ioan urmãreste tainic planul intrãrii Marelui Preot în CORTUL ÎNTILNIRII. Prin „iluminare" divinã Ioan întelege cã umbrele simbolice din Vechiul Testament au fost împlinite în viata Mîntuitorului. Cortul dat de Dumnezeu Israelului drept loc de întîlnire dintre divinitate si oameni se transformã astfel într-o fascinantã anticipare a lucrãrii lui Dumnezeu, care, prin Cristos, a vrut sã-si „împace lumea cu Sine" (2 Cor. 5:19).

Cei care au citit Evanghelia lui Ioan în limba greacã au rãmas surprinsi si încurcati de faptul cã la începutul scrierii el proclamã:

„si cuvîntul s-a fãcut trup, si a LOCUIT printre noi, plin de har si de adevãr. si noi am privit slava Lui, o slavã întocmai ca slava singurului nãscut din Tatãl" (Ioan 1:14)

Acolo unde în limba românã este „a locuit", în limba greacã este „a cortuluit", termen imposibil de tradus în limba noastrã pentru cã nu existã. Ceea ce a vrut sã facã Ioan a fost sã atragã atentia cititorilor cã viata Domnului Isus va fi prezentatã ca o „dezlegare" a misterelor ascunse în tiparul Cortului Întîlnirii: viata lui terestrã va fi prezentatã drept lucrare de Mare Preot strãbãtînd mai întîi curtea de afarã, apoi Sfînta camerã a Cortului si pãtrunzînd în final în Sfînta Sfintelor, cu propriul Sãu sînge pe care-l va turna pe Capacul Ispãsirii.

În cîteva ocazii, Domnul Isus se identificã pe Sine cu acel „Eu sînt", „Iehova" prin care s-a fãcut cunoscut Dumnezeu lui Moise. Cîteva pasaje în care Ioan afirmã categoric divinitatea Domnului Isus sunt: Ioan 1:1; 8:58; 10:30; 14:9, 20:28. Ca Dumnezeu întrupat, Isus Cristos se prezintã pe Sine prin cîteva expresii tipice: „Eu sînt pîinea vietii" (Ioan 6:35, 48), „Eu sînt lumina lumii" (Ioan 8:12; 9:5), Eu sînt usa (Ioan 10:7, 9), „Eu sînt pãstorul cel bun" (Ioan 10:11, 14), „Eu sînt învierea si viata" (Ioan 11:25), „Eu sînt calea, adevãrul si viata" (Ioan 14:6), „Eu sînt adevãrata vitã" (Ioan 15:1-5).

SCHITA CÃRTII

I. Întruparea Fiului, 1:1-18

II. Prezentarea Fiului, 1:19-4:54
A. De cãtre Ioan Botezãtorul, 1:19-34
B. pentru ucenicii lui Ioan, 1:35-51
C. La nunta din Cana, 2:1-11
D. La Templu, 2:12-25
E. pentru Nicodim, 3:1-21
F. Încã o datã de Ioan Botezãtorul, 3:22-36
G. pentru femeia samariteancã, 4:1-42
H. pentru un slujbas împãrãtesc, 4:43-54

III. Confruntãrile Fiului, 5-12
A. La un praznic în Ierusalim, 5:1-47
1. Semnul supranatural, 5:1-9
2. Reactia formalismului, 5:10-18
3. Cuvîntarea, 5:19-47

B. La un Paste din Galileea, 6:1-71
1. Semnul supranatural, 6:1-21
2. Cuvîntarea, 6:22-40
3. Reactia celor firesti, 6:41-71

C. La un praznic al corturilor, 7:1-10:21
1. Controversa nr.1: cuvîntarea, 7:1-29
2. Reactia ascultãtorilor, 7:30-36
3. Controversa nr.2: cuvîntarea, 7:37-39
4. Reactia ascultãtorilor, 7:40-53
5. Controversa nr.3: cuvîntarea, 8:1-58
6. Reactia ascultãtorilor, 8:59
7. Controversa nr.4: semnul supranatural, 9:1-12
8. Reactiile, 9:13-41
9. Controversa nr.5: cuvîntarea, 10:1-18
10. Reactii împãrtite, 10:19-20

D. La praznicul înnoirii Templului, 10:22-42
1. Cuvîntarea, 10:22-30
2. Refuzul si acceptarea, 10:31-42

E. La casa din Betania, 11:1-12:11
1. Semnul supranatural, 11:1-44
2. Reactiile lor, 11:45-57
3. Maria Îl unge cu mir, 12:1-8
4. Reactiile lor, 12:9-11

F. La Ierusalim, 12:12-50
1. Intrarea triumfalã, 12:12-19
2. Învãtãturile Lui, 12:20-50

IV. În scoala Fiului, 13:1-16:33
A. Despre iertare, 13:1-20
B. Despre trãdare si trãdãtor, 13:21-30
C. Despre plecarea Lui, 13:31-38
D. Despre cer, 14:1-14
E. Despre Duhul Sfînt, 14:15-26
F. Despre pacea lãuntricã, 14:27-31
G. Despre rodnicie, 15:1-17
H. Despre lume ca sistem, 15:18-16:6
I. Despre misiunea Duhului Sfînt, 16:7-15
J. Despre revenirea Lui, 16:16-33

V. Mijlocirea Fiului, 17:1-26

VI. Rãstignirea Fiului, 18:1-19:42
A. Arestarea, 18:1-11

B.Judecata, 18:12-19:15
1. Înaintea lui Ana, 18:12-23
2. Înaintea lui Caiafa, 18:24-27
3. Înaintea lui Pilat, 18:28-19:16
C. Rãstignirea, 19:17-37
D. Înmormîntarea, 19:38-42

VII. Învierea Fiului, 20:1-21:25
A. Mormîntul gol, 20:1-10

B. Arãtãrile Domnului cel înviat, 20:11-21:25
1. pentru Maria Magdalena, 20:11-18
2. pentru ucenicii fãrã Toma, 20:19-25
3. pentru ucenicii cu Toma, 20:26-31
4. pentru sapte dintre ucenici, 21:1-14
5. pentru Petru si pentru ucenicul pe care-i iubea Isus, 21:25

VIII. Infinitatea Fiului, 21:25