Exodul urmeazã Genezei în acelasi fel în care Noul Testament urmeazã Vechiului Testament. Geneza ne vorbeste despre cãderea omului la toate examenele si în toate privintele; Exodul este descrierea glorioasei interventii a Dumnezeului pornit în rãscumpãrarea creaturii pierdute. Ea ne vorbeste despre un Dumnezeu suveran care a hotãrît în bunãvointa Lui sã mîntuiascã.

Exodul este prin excelentã cartea care ne vorbeste mai clar decît oricare alta din Vechiul Testament despre lucrarea de mîntuire. Actiunea ei debuteazã în plinã tragedie umanã, dar se terminã cu un triumf al slavei; începe prin a ne spune cum Dumnezeu s-a coborît plin de har în scena lumii pentru a izbãvi un popor pe care-l iubeste si se terminã cu declaratia cã Dumnezeu a coborît în norul slavei pentru a locui în mijlocul acestui popor rãscumpãrat.

Titlul: Titlul românesc vine dintr-o traducere a Bibliei evreiesti în limba greacã numitã „Septuaginta". Exodul sau „Iesirea" este o numire cum nu se poate mai nimeritã pentru aceastã carte în care Dumnezeu ne relateazã despre iesirea poporului ales din tara în care suferiserã crunt ca robi timp de cîteva generatii. Termenul „exod" se aflã scris ca atare în 19:1, iar în varianta lui greceascã apare în cuprinsul Noului Testament în Evrei 11:22, Luca 9:31 si 2 Petru 1:15 (în ultimele douã texte cu sensul de iesire ca o „trecere dincolo" în altã realitate).

Autorul: Încã din timpul lui Iosua, cartea i-a fost atribuitã lui Moise (Iosua 8:31-35; cf. Exodul 20:25), pãrere confirmatã apoi si de Domnul Isus (Marcu 12:26). Datele cãrtii ne fac sã credem cã autorul ei a fost într-adevãr un om cu o foarte aleasã educatie, care a locuit în Egipt un timp îndelungat si a fost el însusi martor ocular la evenimentele descrise. Autorul a fost familiarizat cu ciclul recoltelor din valea inferioarã a Nilului (Exodul 9:31-32); descrierile lui sînt foarte precise si clare (Exodul 2:3, 12), dîndu-ne amãnunte pe care numai un martor ocular putea sã le observe (Exodul 15:27).

Data scrierii: Probabil între anii 1445 -1440 î.Cr.

Subiectul: Tema acestei cãrti este eliberarea din robia egipteanã, ca o împlinire a promisiunii fãcute în Geneza 15:13-14. Aceastã izbãvire a fost îndeplinitã în urma unor interventii miracuIoase din partea lui Dumnezeu (plãgile din Exodul 7:14 -12:36) si n-a cerut din partea evreilor decît o încredere totalã în eficacitatea sîngelui simbolic vãrsat (Exodul 12:1-13). Ca si în Noul Testament, eliberarea (sau mîntuirea) are ca scop aducerea celor eliberati într-o stare de strînsã pãrtãsie cu Dumnezeu. Dupã realizarea iesirii din Egipt, poporului evreu îi este datã Legea, împreunã cu o multime de alte descoperiri despre adevãrata închinãciune înscrisã în tiparul si simbolurile Cortului întîlnirii. La toate acestea sînt adãugate reguli care reglementeazã apropierea de Dumnezeu prin intermediul jertfelor practicate de preoti.

În cartea Exodul, Dumnezeu, care se apropiase pînã atunci de popor pe baza legãmîntului Avraamic, îi aseazã pe evrei aproape de Sine însusi prin prerogativele unui alt legãmînt: cel Mozaic.

Legãmîntul Avraamic dat în Gen. 12:2-3 fusese întreit în semnificatie: (1) anunta transformarea lui Avraam într-un popor foarte mare, (2) îi promitea lui Avraam patru binecuvîntãri personale si (3) prin evrei, fãgãduia neamurilor trei lucruri distincte: a. „Voi binecuvînta pe cei ce te vor binecuvînta", b. „voi blestema pe cei ce te vor blestema" si c. toate familiile pãmîntului vor fi binecuvîntate în tine" (aceasta din urmã fiind încã o confirmare a „proto-evengheliei" din Gen.3:15 care vestise deja hotãrîrea cã Cel care va veni din sãmînta femeii (Isus) va zdrobi capul sarpelui (Satan).

Legãmîntul Mozaic era cuprins tot în trei sectiuni distincte, dupã cum urmeazã: (1) Legea lui Dumnezeu despre neprihãnire (Exodul 20:1-26), (2) legile pentru judecatã, hotãrînd în problemele vietii sociale ale poporului Israel (Exodul 21:1 - 24:11) si (3) poruncile care reglementau aspectele închinãciunii religioase a poporului Israel (Exodul 24:12 - 31:18). Aceste trei elemente formeazã împreunã ceea ce Noul Testament numeste mai tîrziu generic „Legea" (Matei 5:17, 18).

Relatia dintre legãmîntul Avraamic si legãmîntul Mozaic este analizatã în profunzime de autorul epistolei cãtre Galateni. Legea mozaicã a fost „aducãtoare de moarte" (2 Cor. 3:7-8), poruncile, în rînduielile lor ofereau poporului în persoana Marelui Preot un mijlocitor care sã facã ispãsirea pentru ei, iar în multimea de jertfe era ascunsã „acoperirea" pãcatelor pînã la împlinirea vremii, în anticiparea Crucii mîntuitoare a Domnului Isus (Evrei 5:1-3; 9:6-9; Rom. 3:25-26). Astãzi, crestinul nu se mai aflã sub acest legãmînt Mozaic al faptelor, ci a trecut sub prerogativele pline de har ale Legãmîntului celui Nou (Rom. 3:21-27; 6:14-15; Gal. 2:16; 3:10-14, 16-18, 24-26; 4:21-31; evrei 10:11-17).

Legãmîntul Mozaic nu a desfintat legãmîntul Avraamic, ci doar i-a adãugat ceva temporar, menit sã aibã valabilitate doar pînã la venirea acelei „seminte" care va aduce deplina împãcare (Gal. 3:17-19). Prin intermediul legilor si poruncilor, Dumnezeu le-a arãtat oamenilor normele neprihãnirii si dreptãtii divine. Experienta trãirii sub pretentiile Legii i-a convins pe evrei de natura lor pãcãtoasã, în timp ce preotia si multimea de jertfe trebuia sã le vorbeascã despre o cale de iesire de sub imperiul vinovãtiei spre o viatã de iertare, curãtire, restaurare a pãrtãsie si adevãratã închinare.

Cuvinte cheie si terne caracteristice: Cartea Exodul ne aseazã înainte cîteva „antetipuri" ale lui Isus Cristos: Moise (2:2), Pastele (12:11), mana (16:35), stînca (17:6) si Cortul întîlnirii (25:9).

Exodul ne pune înainte o lecturã fascinantã. Existã oare în toatã istoria un spectacol mai mãret decît aceastã „scoatere" a poporului evreu din robia Egiptului? Existã oare în oricare alta din celelalte religii ale lumii o priveliste mai maiestuoasã si mai slãvitã decît aceastã aparitie a lui Dumnezeu pe muntele Sinai cu ocazia dãrii Legii? Care clãdire dintre capodoperele arhitectonice ale lumii se poate asemãna cu armonia si bogãtia de semnificatii de vesnicã importantã care este înscrisã în structura Cortului întîlnirii? Puteti gãsi undeva o figurã mai impozantã ca acest gigantic întemeietor de neam cu numele de Moise? Existã în toatã istoria biblicã o altã epocã mai importantã pentru definirea si formarea „teocratiei"?

Toate aceste evenimente si date unice se gãsesc aici în aceste 40 de capitole ale Exodului care ne vorbesc despre originea, Legea si organizarea religioasã a poporului Israel.

SCHITA CÃRTII

I. EXODUL 1:1 - 18:27
a. Suferintele Israelitilor, 1:1-22
b. Pregãtirea lui Moise, 2:1-25
c. Chemarea lui Moise, 3:1 - 4:31
d. Trimiterea lui Moise la Faraon, 5:1-7:13
e. Prima plagã: sîngele, 7:14-25
f. A doua plagã: broastele, 8:1-15
g. A treia plagã: pãduchii, 8:16-19
h. A patra plagã: mustele, 8:20-32
i. A cincea plaga: ciuma vilelor, 9:1-7
î. A sasea plagã: vãrsatul negru, 9:8-12
j. A saptea plagã: grindina, 9:13-35
k. A opta plagã: lãcustele, 10:1-20
l. A noua plagã: întunerecul, 10:21-29
m. A zecea plagã: moartea, 11:1 -12:36
n. Plecarea din Egipt, 12:37-51
o. Pastele si întîii nãscuti, 13:1-16
p. Cãlãtoria prin pustie, 13:17-22
r. Trecerea Mãrii Rosii, 14:1 -15:21
s. Apele de la Mara, 15:22-27
s. Prepelitele si mana, 16:1-36
t. Stînca din Horeb, 17:1-7
t. Înfrîngerea lui Amalec, 18:1-12
u. Judecãtorii, 18:1-27

II. LEGEA 19:1 - 24:18
a. Sinai, pregãtiri pentru Legãmînt, 19;
b. Cele 10 porunci, 20:1-26
c. Legi privitoare la robie, 21:1-11
d. Legi pentru ucidere si vãtãmare, 21:12-36
e. Legi pentru furt, 22:1-4
f. Legi pentru vãtãmarea averii, 22:5-15
g. Legi împotriva imoralitãtii, 22:16-20
h. Legi pentru protejarea sãracilor, 22:21-27
i. Legi pentru îndatoriri religioase, 22:18-31
î, Legi pentru îndatoriri civile, 23:1-14
j. Lege pentru Sabat, 23:10-19
k. Promisiune pentru cucerire, 23:20-33
l. Ratificarea Legãmîntului, 24:1-8
m. Descoperirea slavei dumnezeiesti, 24:9-11
n. Moise se suie pe munte, 24:12-18

III. CORTUL ÎNTÎLNIRII 25:1 - 40:38

PLÃNUIT
a. Materialele pentru cort, 25:1-9
b. Chivotul si capacul ispãsirii, 25:10-22
c. Masa cu pîinile, 25:23-30
d. Sfesnicul, 25:31-40
e. Prelatele cortului, 26:1-14
f. Scîndurile pentru pereti, 26:15-30
g. Cele douã perdele, 26:31-37
h. Altarul pentru arderile de tot, 27:1-8
i. Curtea cortului, 27:9-19
î. Untdelemnul sfînt, 27:20-21
j. Îmbrãcãmintea preoteascã, 28:1-43
k. Sfintirea preotilor, 29:1-46
l. Altarul tãmîierii, 30:1-10
m. Darul pentru rãscumpãrare, 30:11-16
n. Ligheanul de aramã, 30:17-21
o. Untdelemnul sfînt si tãmîia, 30:22-38
p. Rînduirea mesterilor, 31:1-11
r. Sabatul ca semn, 31:12-17
s. Tablele Legii, 31:18

AMÎNAT
a. Vitelul de aur, 32:1-6
b. Mînia lui Dumnezeu, 32:7-10
c. Mijlocirea lui Moise, 32:11-14
d. Mînia lui Moise, 32:15-29
e. Moise se roagã pentru popor, 32:30-35
f. Pocãinta poporului, 33:1-11
g. Moise cere sã vadã slava, 33:12-23
h. Reînnoirea Legãmîntului, 34:1-35

CONSTRUIT
a. Daruri pentru facerea cortului, 35:1-29
b. Chemarea mesterilor, 35:30-35
c. Dãrnicia poporului, 36:1-7
d. Clãdirea cortului, 36:8 - 38:31
e. Facerea vesmintelor preotesti, 39:1-31
f. Lucrarea este sfîrsitã, 39:32-43
g. Asezarea si sfintirea cortului, 40:1-33
h. Slava Domnului umple cortul, 40:34-38