Titlul: În originalul grec, cartea poartã numele: „Petrou B" -„Petru B".

Autorul: Primul verset al cãrtii îl prezintã pe autor drept „Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Cristos" (2 Petru 1:1). Numele de „Simon" este o aducere aminte a vietii lui Petru dinainte de întîlnirea cu Domnul Isus, „Petru" este numele pe care l-a primit acest apostol prin Cristos. „Petru" înseamnã „stîncã" si desemneazã simbolic stabilitatea si statornicia. Viata si scrisorile apostolului sînt marcate din plin de aceste caracteristici. 2 Petru 3:1 ne spune clar cã epistola este o continuare a mesajului din prima scrisoare: „Prea iubitilor, aceasta este a doua epistolã pe care v-o scriu. În amîndouã caut sã vã trezesc mintea sãnãtoasã prin înstiintãri".

Data: Cea de a doua epistolã a fost scrisã la putin timp dupã cea dintîi, probabil din acelasi loc. Pentru mai multe detalii vã rugãm sã cititi introducerea fãcutã celei dintîi epistole a lui Petru.

Contextul scrierii: Cea de a doua epistolã a lui Petru este o chemare la seriozitate si la curãtie. 1 Petru s-a ocupat cu problemele care au asaltat Biserica din afarã. 2 Petru trateazã problemele care pot mãcina viata Bisericii din lãuntru. Apostolul le scrie credinciosilor ca sã-i avertizeze de pericolul „învãtãtorilor mincinosi" strecurati în rîndul credinciosilor. El începe prin a le atrage tuturor atentia asupra vietii lor personale de umblare cu Domnul. Vietuirea crestinã presupune perseverentã si sîrguintã în credintã si fapte, în cunostintã si înfrînare, în rãbdare si evlavie, în dragoste de frati si în iubire de oameni. Prin contrast cu acestea, învãtãtorii mincinosi sînt dedati plãcerilor, obraznici, pofticiosi si lacomi. Ei batjocoresc venirea Domnului si Judecata viitoare, lansîndu-se în desfrîuri si petreceri. Petru vrea sã le aducã aminte tuturor cã desi este îndelung rãbdãtor, Domnul îsi va împlini planurile cu pãmîntul si va rãsplãti fiecãruia dupã faptele lui. Cine stie aceasta, face bine dacã trãieste frumos si în curãtie, pregãtindu-se în fiecare zi a cãlãtoriei lui înspre lucrurile viitoare.

Continutul cãrtii: Asa cum a fost arãtat deja, cea de a doua epistolã a lui Petru este un avertisment împotriva lucrãrii proorocilor mincinosi: „În norod s-au ridicat si prooroci mincinosi, cum si între voi vor fi învãtãtori mincinosi, care vor strecura pe furis erezii nimicitoare, se vor lepãda de Stãpînul, care i-a rãscumpãrat, si vor face sã cadã asupra lor o pierzare nãpraznicã. Multi îi vor urma în destrãbãlãrile lor. si, din pricina lor, calea adevãrului va fi vorbitã de rãu" (2 Petru l-2).

Aceastã a doua espistolã seamãnã foarte mult cu cea de a doua epistolã scrisã de Pavel lui Timotei. si Petru, ca si Pavel, se aseazã la scris cu sentimentul cã viata lui se apropie foarte repede de sfîrsit: „Dar socotesc cã este drept, cît voi mai fi în cortul acesta, sã vã tin treji aducîndu-vã aminte; cãci stiu cã dezbrãcarea de cortul meu va veni deodatã, dupã cum mi-a arãtat Domnul nostru Isus Cristos" (2 Petru 1:14; Ioan 21:18-19). Amîndouã epistole sînt luminoase, chiar dacã întrevãd viitoarea lepãdare de credintã si decadenta care va caracteriza „zilele din urmã". Secretul optimismului autorilor lor este în faptul cã amîndoi priveau dincolo de orizontul timpului, spre revenirea Domnului Isus si spre încoronarea Lui în slavã.

Teme importante din cuprinsul epistolei lui Petru sînt: perseverenta sfintilor ca un rãspuns dat „alegerii divine" (2 Petru l:4-14), aducerea aminte despre „schimbarea la fatã" petrecutã cu Domnul pe munte (2 Petru 1:15-18), învãtãtura despre inspirarea si tãlmãcirea Scripturilor (2 Petru 1:19-21), învãtãtura despre venirea Domnului (2 Petru 3:4-13, precum si îndemnurile la vigilentã si credinciosie (2 Petru 3:14-17).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Tema centralã a epistolei este „cunoasterea". Nimic nu este mai important într-o vreme de rãtãciri spirituale decît o cunoastere adecvatã a Scripturilor. Verbul „a cunoaste" si derivatele lui apar de 13 ori în textul scrisorii. O altã caracteristicã a acestei epistole este caracterul ei escatologic. Aflat el însusi în preajma mortii, Petru sfãtuieste Biserica sã se încreadã în promisiunile Domnului si sã creadã cã El îsi va duce la bun sfîrsit programul sãu cu lumea si cã în curînd vom pãsi sub un cer noii pe un „pãmînt în care va locui neprihãnirea" (2 Petru l:21; 3:10-13).

SCHITA CÃRTII

Introducere, 1:1

I. Îndemnare apostolicã
a. Promisiuni scumpe, 1:2-4
b. Progres spre tintã, 1:5-7
c. Prioritãti sfinte, 1:8-11

II. Mãrturie apostolicã
a. Mãrturie despre adevãr, 1:12-15
b. Trãire în adevãr, 1:16-18
c. Studiu despre adevãr, 1:19-21

III. Avertizare apostolicã
a. Învãtãtura proorocilor mincinosi, 2:1-3
b. Exemple de prooroci mincinosi, 2:4-9
c. Caracterul proorocilor mincinosi, 2:10-19
d. Soarta proorocilor mincinosi, 2:20-22

IV. Nãdejdea apostolicã
a. Cei ce se îndoiesc de promisiuni, 3:1-7
b. Certitudinea împlinirilor profetice, 3:8-10
c. Vietuirea în asteptarea marilor împliniri, 3:11-18